15 Obiective Turistice Bușteni

Obiective Turistice Bușteni. Dincolo de a fi un mod de a te relaxa împreună cu cei dragi și de a-ți recăpăta energia pozitivă. O vacanță este o aventură plină de emoții, de care ar trebui să-ți aduci aminte cu placere peste ani.

Si nu e vorba doar de a vizita obiective turistice unice în România. A cunoaște oameni cu povști impresionante, de a descoperi cultura locala și de a te pierde în frumusețea peisajelor naturale. 

Pornind cu acest gând în minte, te invităm, într-o călătorie fascinantă, cele mai interesante regiuni turistice din Romania: Bușteni. Descopera cele mai bune locuri de vizitat in Județul Prahova. Top obiective turistice, județul Prahova, recomandate de localnici.

Obiective Turistice Bușteni

• Locuri Aproape De București
• 15 Obiective Turistice Cluj
• 5 sfaturi pentru o vacanță în Bușteni

1. Pârtia Kalinderu

Daca esti la Busteni, te asteptam la FUN PARK-ul KALINDERU. Activitatea sportiva si recreativa in aer liber te va umple de energie si iti va da un plus de buna dispozitie un mod foarte placut de a-ti petrece timpul liber cu familia si cu prietenii. 

La barul cu acoperis retractabil, sau la terasele noastre, vei gasi cele mai bune racoritoare. Limonade fresh, smoothie-uri delicioase, cocktail-uri si bere rece. Hamburgerii si gustarile iti vor da energie ca tu sa te poti distra o zi intreaga.

Fun Park-ul Kalinderu, are o zonă de agrement de 15000 mp şi dispune de instalaţie de iluminat (nocturnă).

• Sanie toboggan tip Wiegand – lungime 500 ml, 36 sănii cu două locuri, diferenţă de nivel 50 m
• Baby lift – pârtie începători – lungime 180 m, capacitate transport 600 pers/oră
• Bandă transportoare pentru tubbing – lungime 102 m, capacitate transport 500pers/oră
• Tubbing cu Colace cu suprafaţă artificială (vară – iarnă) – lungime 120 m, 30 colace
• Karusel – cu Colace (iarnă – vară) – capacitate 100 pers/ oră.
• Tiroliana

2. Cascada Urlătoarea

Cascada Urlătoarea – Traseul din Bușteni spre cascada Urlătoarea (1055 m) este marcat cu punct roșu și se poate parcurge în aproximativ o oră.

Traseul din Bușteni spre Cascada Urlătoarea este marcat cu punct roșu și se poate parcurge în aproximativ o oră. Este un traseu ușor, se urcă pe curbe de nivel, pe o potecă destul de lată.

Cascada Urlătoarea este localizată la 1055 metri altitudine pe versantul estic al Munților Bucegi, la poalele Munților Jepi. Apele cascadei sunt rezultatul confluenței a două văi: Comorilor și Urlătoarea Mică. Înălțimea cascadei este de 15 metri.

3. Peștera Ialomiței

Peștera Ialomiței, știută și drept Peștera Schitul Ialomiței, Peștera Schitului, sau Peștera Ialomicioarei, este o peșteră din Munții Bucegi, una din cele mai cunoscute din România.

Se află pe versantul drept al Cheilor Ialomiței, în localitatea Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Este amplasată la circa 100 m în aval de morena frontală a Ialomiței, la altitudinea absolută de 1.660 m.

Se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli.

Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe o terasă orizontală, ce se găsește la 18 m deasupra fundului văii. Chiar la intrarea în Peșteră se află Mănăstirea Ialomiței, ridicată în secolul al XVI-lea, ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Mănăstirea a ars de mai multe ori până acum.

Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița. Urmează galeria numită Pasaj cu lungimea de 20 m și lățimea între 1-8 m, în timp ce înălțimea variază între 1,5-2 m. Sălile Decebal(în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) și Sf. Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, „Ursus Spelacus Blum”, printre care unele la suprafață, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urșilor cavernelor.

3. Muzeul Memorial “Cezar Petrescu”

Casa Memorială „Cezar Petrescu” este un muzeu județean din Bușteni, amplasat în Str. Tudor Vladimirescu nr. 1. Secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Muzeul memorial “Cezar Petrescu” din Bușteni s-a deschis la 17 decembrie 1967, în casa în care scriitorul s-a statornicit în anul 1937. Interiorul casei, păstrând neștirbit vechiul stil: mobilier rustic, scoarțe vechi, ceramică românească, statui și tablouri, peste 10 000 de volume de carte, ziare și reviste, dezvăluie la Cezar Petrescu două trăsături majore: prețuirea pentru arta populară și marea-i pasiune pentru carte. La intrarea în muzeu vizitatorul este întâmpinat de semne ale prieteniei lui Cezar Petrescu cu artiștii plastici ai epocii: statuile celor trei martiri Horia, Cloșca și Crișan, dăruite scriitorului de sculptorul Oscar Han, sau tablouri semnate Iser, Jiquidi ori Demian. Sufrageria ilustrează prin obiectele expuse aici, dragostea scriitorului pentru arta populară și bunul gust: mobilier lucrat în stil popular, ceramică din Transilvania, o icoană pe sticlă. Două tablouri semnate Bilțiu- Dăncuș completează acest interior. In biroul de primire, mobilierul a fost comandat special după gustul scriitorului, covorul a fost realizat în cel mai autentic stil oltenesc și perdelele lucrate ornamental pe pânză topită. Biblioteca numără peste 1.700 volume, majoritatea în limba franceză. Etajul al II-lea al casei reprezintă locul unde scriitorul se retrăgea să lucreze. Camera de lucru (biroul de iarnă) păstrează masa de lucru a scriitorului, fotoliul și uneltele zilnice de scris, scrumiera (a fost un fumător pasionat), ibricul și serviciul de cafea. Biroul de vară era reprezentat de veranda, unde pe masa de lucru a rămas un ultim articol, iar alături, pe o măsuță rotundă, veghează și astăzi serviciul de cafea, alături de țigări și medicamente. Cu excepția dormitorului, în toate încăperile de la acest nivel al casei, sunt biblioteci, adăpostind cele 10.000 volume, cât numără biblioteca scriitorului.

Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având codul PH-II-m-A-16385. Clădirea a fost construită în 1918 de familia avocaților Elena și Dionisie Hobilescu, care a locuit-o temporar, până în 1937, când a fost cumpărată de Cezar Petrescu, care a locuit aici cu familia în perioada 1937 – 1961.

4. Crucea de pe Caraiman

Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman, denumită oficial Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial, este un monument istoric situat în Munții Bucegi, pe teritoriul județului Prahova. Acesta este de forma unei cruci latine, având o înălțime de 39,3 metri și a fost construit între anii 1924-1928 în apropiere de Vârful Caraiman, la altitudinea de 2291 m, pentru a cinsti memoria celor 30.000 de militari români căzuți în luptele de pe Valea Prahovei, în Primul Război Mondial. Alte denumiri sub care este întâlnit monumentul sunt: Crucea Eroilor Neamului, Monumentul Eroilor de pe Caraiman sau popular, Crucea de pe Caraiman. Ca urmare a demersurilor pe care Alexandru Dan Bartoc le-a făcut în anul 2013, acest monument a fost desemnat de către Guinness World Records ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan.

Conform unei legende, monumentul de pe Caraiman a fost realizat datorită unui vis pe care l-ar fi avut Regina Maria, în care a văzut Munții Bucegi „stropiți cu sângele eroilor”. În urma acestui vis, ar fi decis edificarea monumentului de pe Caraiman. Legenda a circulat și în perioada comunistă și mai apoi, fără ca cineva să aducă vreo dovadă în acest sens. Efectul acestei legende a dus la atribuirea meritelor de inițiere și construire Reginei Maria. În urma cercetărilor pe care Paul Adrian Cristescu le-a făcut, a reieșit dintr-un articol apărut în Ziarul „Tricolorul” – Bușteni, nr. 21 din 1 ianuarie 1922, că inițiativa a aparținut comunității locale din Bușteni. S-a constatat deasemenea, inexistența vreunui document autentic care să releve legătura dintre acest monument și membrii Casei Regale, Ferdinand I sau Regina Maria. Din mulțimea monumentelor care s-au ridicat în România pentru comemorarea ostașilor români din Primul Război Mondial, monumentul de pe Caraiman este singurul despre care nu există informații detaliate în presa acelor timpuri. Nu s-a putut proba până în anul 2018, nici măcar presupusa zi a sfințirii Crucii Eroilor, 14 septembrie 1928. Nu există nici imagini și nici știri de presă în acest sens. Regina Maria nu a consemnat nimic în însemnările ei despre monumentul de pe Caraiman. Ea a făcut doar mențiuni despre participarea la dezvelirea altor monumente, așa cum a fost și Ultima grenadă de la Bușteni din data de 9 septembrie 1928.

Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman a fost realizată în perioada 1924 – 1928. În puținele informații documentare rămase despre acest monument, se afirmă faptul că structura metalică ar fi fost construită din elementele metalice provenite din demontarea podurilor distruse în Primul Război Mondial. Din cercetările întreprinse, a reieșit cu claritate că traversele structurii metalice nu provin din elemente metalice contorsionate. În urma unei analize aprofundate a relației dintre constructorul monumentului, Direcția de Poduri a C.F.R., și Societatea Anonimă Uzinele de Fier și Domeniile din Reșița (U.D.R.) s-a constatat că în primul deceniu de după terminarea marii conflagrații mondiale, a existat un interes important în reciclarea materialelor feroase rezultate ca urmare a distrugerilor de război. Cum Uzinele Reșița erau singurele în măsură să asigure procesarea fierului vechi, procesare care a avut la bază convenții încheiate cu Direcția de Poduri C.F.R, rezultă că structura metalică a monumentului a fost realizată din fier reciclat, fapt care a redus în mod considerabil cheltuielile de edificare.

Autorul proiectului a fost arhitectul Ludovic Dolinschi, personalitate artistică cvasinecunoscută. Coordonarea și administrarea activității a fost făcută de șeful Direcției de Poduri, inginerul Victor Emanuel Bruckner, inginerii Teofil Revici și Alfred Pilder, cei care au făcut proiectul de rezistență, inginerii Nicolae Ciocârlan și Rudolf Kutatsch, inspectorul Iconomu, dirigintele de șantier Nicu Stănescu și V. Bumbulescu. Echipa care a construit efectiv monumentul, a fost compusă din muncitorii ceferiști de la Direcția de Poduri, de la secțiile mecanice de reparații și întreținere L1 și L5 ce făceau parte din Regiunea I – secția VII cu reședința la Sinaia. Acestea făceau parte din departamentul Lc, centralizarea stațiilor, bascule, poduri, și tehnica telegrafului, care și ele compuneau serviciul L, lucrări și întreținere din C.F.R. La toți aceștia li s-au alăturat echipe de voluntari aduși de Societatea „Cultul Eroilor” și mulți alții care au venit din localitățile învecinate.

5. Castelul Cantacuzino

Castelul Cantacuzino din Bușteni este situat în cartierul Zamora, pe strada cu același nume. Edificiul are o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică.

Clădirea castelului, ale cărei lucrări de construcție au fost finalizate în 1911, a fost realizată după planurile arhitectului Grigore Cerchez, figură marcantă a curentului neoromânesc, la cererea prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino (supranumit „Nababul”). Edificiul a fost ridicat pe locul unei vechi cabane de vânătoare pe care familia prințului o folosea ca loc de popas în peregrinările spre Brașov. Lucrările de construcție au durat cinci ani, iar mobilarea a durat încă un an și jumătate. La inaugurarea din 1911, castelul impresiona prin dotările sale moderne în raport cu acele timpuri, beneficiind de electricitate, sistem de canalizare și apă potabilă, cât și prin frumusețea stilului. Până în 1930, castelul a deservit ca reședință de vară a familiei prințului Grigore Cantacuzino. Clădirea a aparținut familiei Cantacuzino până la naționalizarea din 1948, devenind apoi un sanatoriu al Ministerului de Interne. Ea adăpostește astăzi un muzeu.

Castelul Cantacuzino este, uneori, supranumit Castelul “Zamora” datorită așezării sale. Cu toate acestea, se spune că numele de Zamora ar proveni de la o cățelușă ce aparținea membrilor familiei Cantacuzino și pe care o foloseau la vânătoare. Aceștia îi strigau “Za’ Mura!” când trebuia să aducă prada.

6. Centrul Cultural “Aurel Stroe”

In activitatea noastra am plecat de la ideea, potrivit careia, Centrul Cultural este al cetatenilor localitatii in care functioneaza. Noi doar o administram. De aceea ea trebuie sa ofere cetatenilor posibilitatea pentru ca sa se manifeste cultural, atat in calitate de creatori de valori culturale, cat si in calitate de consumatori de fapte de cultura. In aceeasi masura casa de cultura trebuie sa reprezinte un factor activ in viata localitatii mentinand permanent vie memoria trecutului cultural al localitatii dar si a istoriei culturale nationale si mondiale.

Plecand de la dezideratele exprimate mai sus ne-am propus urmatoarele trei directii de activitate:

• Crearea conditiilor pentru ca locuitorii Busteniului si ai localitatilor limitrofe sa se poata exprima cultural in cadrul Centrului Cultural in mod liber si fara discriminare; la Centrul Cultural se desfasoara urmatoarele activitati curente:

• Un curs de pian
• Un curs de chitara
• O trupa de muzica pop-rock
• Un cerc de arta grafica si pictura
• Un grup coral « Sostenuto »
  Permanent suntem deschisi in ce priveste organizarea si a altor activitati in functie de solicitari.
• Organizarea si intermedierea de activitati culturale de calitate menite sa satisfaca cerintele de consum ale cetatenilor orasului dar care sa contribuie si la educatia lor estetica, morala, civica, stiintifica etc. In aceste demersuri am cautat sa promovam valori autentice si sa ne delimitam de nonvaloare si de subcultura. Au fost aduse lunar unul, doua sau chiar cate trei spectacole de diverse genuri si pentru diverse categorii de public: piese de teatru pentru adulti si copii, spectacole de revista, spectacole de muzica, s-au organizat expozitii de pictura, sculptura, numismatica, medalistica, maximafilie, au fost gazduite diverse festivaluri, au fost realizate productii teatrale cu actori de prima marime, au fost organizate si gazduite diverse simpozioane, au avut loc numeroase lansari de carte;
• Marcarea, prin activitati organizate fie de noi, fie in colaborare cu alte institutii (Primarie, scoli, Casa Romano-Franceza, Casa Cezar Petrescu) a unor evenimente sau momente reprezentative pentru viata localitatii, a tarii sau la nivel international; Pe aceasta linie am sarbatorit prin actiuni specifice o serie de zile de importanta istorica (Ziua nationala, Ziua Unirii Principatelor, ziua de 8 Martie, Ziua Eroilor, ziua de 9 mai, ziua Francofoniei) sau zile de importanta culturala (aniversari sau comemorari Eminescu, Nihita Stanescu, Nicolae Iorga, Ion Luca Carageale, Aurel Stroe).

7. Statuia lui Nicolae Bălcescu (sculptor Ion Lucian Murnu)

8. Monumentul Ultima Grenadă (din 1928, sculptor Ion G. Dimitriu-Bârlad)

Este situat între Stația CFR și Biserica Domnească. Este dedicat caporalului Vasile Mușat, căzut la datorie în Primul Razboi Mondial

9. Vârful Babele

Babele sunt formațiuni stâncoase situate în apropiere de vârful Baba Mare (2292 m), situat în masivul Bucegi din Carpații Meridionali. Important obiectiv turistic, Cabana Babele este situată sub vârful cu același nume și este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi. Babele sunt „martori de eroziune”, formate prin erodarea eoliană diferențiată a diferitelor strate geologice în care sunt sculptate (conglomerate cretacice) și se găsesc în imediata vecinătate a cabanei cu același nume.

Accesul este posibil cu telecabina Bușteni-Babele din Bușteni sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la cabana Piatra Arsă. Din Bușteni pornește poteca marcată cu triunghi albastru pe văile Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare până în apropiere de cantonul Jepi. În continuare, urmează o potecă de legătură marcată cu triunghi roșu până sub Vârful Ciocârlia (2025 m), unde întâlnește drumul marcat cu bandă galbenă ce urmează linia telefonică până la cabana Babele. Durata traseului este de aproximativ 5 ore. Traseul Bușteni–cantonul Jepi este recomandat de parcurs doar vara.

Ciupercile de piatră numite „Babele” — monumente ale naturii — aflate chiar în fața cabanei, precum și Sfinxul din imediata apropiere, constituie atracții importante, explicând afluența turiștilor la cabana Babele. Păstrând legătura cu Sfinxul, Babele au fost supranumite „Altarele ciclopice din Caraiman”, fiind închinate Pământului și Cerului, Soarelui și Lunii, ca și lui Marte, zeu al războiului și al agriculturii. Despre apariția lor s-au format legende și teorii. Unii cercetători apreciază că agenții modelatori au fost apa și vântul cu sprijinul înghețului și dezghețului. Se are în vedere și alternanța rocilor, gresii și calcare de pe platou. Însă nu poate fi negată intervenția umană la finisarea formelor mai mult sau mai puțin regulate. Până acum, nici o dovadă științifică nu a putut explica pe de-a întregul acest fenomen și, astfel, legendele în jurul acestor stânci se dezvoltă în continuare.

10. Sfinxul din Bucegi

Sfinxul din Munții Bucegi este o formațiune geologica alcătuita din conglomerate, rezultată în urma dezagregării și eroziunii diferențiate, situat la 2206 m altitudine, în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu Sfinxul Egiptean. Format dintr-un bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.

Din punct de vedere istoric și chiar mistic, Sfinxul este reprezentarea unei divinități supreme din timpuri pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate și putere, acest lucru fiind evidențiat prin fața proporționată, buze severe si bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Mării Egee.

Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât și legendele și istoria locului, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă.

În perioada 1966-1968, juristul peruan Daniel Ruzo, observase că Sfinxul seamănă cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncă de pe podișul Marcahuasi, din Peru, numit „Monumentul Omenirii”: «Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de altele, dar din rase diferite, precum și de capul unui câine, care are rol de străjer al unei comori aflată într-o „peșteră a tezaurului” în apropierea Omului».

Folclorul urban spune că acest loc a fost centru energetic folosit pe vremuri de extratereștri, multe legende circulând prin părțile locului în acest sens. În imediata apropiere a Sfinxului se află o anume peșteră ce ar strânge mistere energetice deosebite. Aceste mistere energetice sunt atracția multor oameni pasionați de acest subiect. Alte zvonuri spun că tot aici ar exista o mină de uraniu, părăsită, ce nu mai este în funcțiune din al doilea război mondial.

În munții României există și alți megaliți care poartă denumirea de sfinx, căpătată invariabil la o dată relativ recentă: Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Lainicilor, Sfinxul Bratocei, Sfinxul Bănățean cunoscut și sub denumirea de „Sfinxul de la Topleț”, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon, Sfinxul din Munții Gutâiului etc.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii[cine?] au fost pur si simplu fascinați de această minunăție a naturii. Ca drept dovadǎ stǎ mǎrturie cea mai veche fotografie ce are Sfinxul din Bucegi ca personaj principal. Aceasta datează din anul 1900, cand tehnica fotografică era abia la începuturile ei. Luând aceste lucruri în calcul, putem foarte ușor sǎ ne dǎm seama cât de importantă a fost această formațiune pentru vizitatori, dacǎ în acele condiții în care aparatele de fotografiat cântǎreau extrem de mult, a existat cineva interesat să o fotografieze. Aceastǎ fotografie poartǎ numele de Babele din Caraiman. Prima denumire oficialǎ, ca și Sfinxul din Bucegi, dateazǎ din anul 1935 într-un articol al publicației de profil a vremurilor respective ce purta numele de Buletin Alpin. Astfel, odată ce această denumire a fost dată, a fost doar un pas pînă la a deveni oficială. A doua numire în acest sens a megalitului a apărut în Revista „România”, inființată de profesorul Alexandru Bădăuță (1901-1983), prozator, memorialist și eseist și unul dintre întemeietorii Oficiului Național de Turism (în 1936), fiind deosebit de pasionat de acest subiect, a descris pentru prima oară acest megalit și l-a denumit „Sfinxul românesc”.

11. Abruptul Bucegilor

Abruptul prahovean Bucegi este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Prahova, pe teritoriul administrativ al orașelor Bușteni și Sinaia.

Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate), este inclusă în Parcul Natural Bucegi și se întinde pe o suprafață de 3.478 hectare. Aria protejată reprezintă o zonă naturală cu un relief bine diversificat (stâncării, creste, văi glaciare, lapiezuri, doline, circuri glaciare, abrupturi calcaroase, avene, goluri alpine, peșteri); păduri, poiene, pajiști și pășuni. Acesta lanțului muntos al Carpaților Meridionali și în special al Munților Bucegi.

Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar (păduride conifere, păduri dacice de fag, păduri în amestec, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi, grohotișuri silicioase, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, vegetație lemnoasă de-a lungul cursurilor de apă) ce adăpostesc o gamă diversă de floră spontană și faună sălbatică.

12. Biserica Domnească – Nașterea Maicii Domnului

Construita in anul 1889 de catre Regele Carol I si Regina Elisabeta, construita din piatra de cariera, cu picturi de Gheorghe Tattarascu si ucenicii sai. Se afla in centrul orasului Busteni, vis-a-vis de Statia CFR.

13. Mănăstirea Caraiman – “Înălțarea Sfintei Cruci”

Ctitorita in anul 1998, din initiativa Parintelui Gherontie Puiu care, bolnav fiind internat in Sanatoriul Sinaia, a avut un vis in care Fecioara Maria ii spunea ca in locul unde va gasi un brad cu sase ramuri langa o apa curgatoare sa ridice o manastire.

14. Mănăstirea Ialomiței

Mănăstirea Ialomiței se află la intrarea în Peștera Ialomiței, din Munții Bucegi, în localitatea Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m.

Prima mănăstire a fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818.

Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru călugări.

Actualul schit, aflat la 300 m depărtare de gura peșterii, a fost ridicat în anul 1901, de mai mulți ctitori, cu participarea ciobanilor din zonă, biserica fiind sfințită în 1911 de starețul Dionisie al mănăstirii Sinaia.

Biserica a fost distrusă din nou de foc în 1961 și a fost restaurată prin grija Patriarhului Justinian.

Piatra de temelie a noului așezământ a fost așezată de ÎPS Vasile Costin, Arhiepiscopul Târgoviștei, în 1993. În 1994 s-a început construcția unei noi biserici tot la intrarea în peșteră. Ctitorul locașului este Fabrica de ciment Fieni. Sfințirea a fost făcută de PF Teoctist la 29 iunie 1996 cu hramul „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Arhondaricul și stăreția au fost înălțate în ultimii ani.

15. Cazare Bușteni & Restaurant Bușteni

Pentru cei care iubesc liniștea, natura, aerul proaspăt de munte, drumețiile și sporturile de iarnă, pentru cei care vor să evadeze din traficul și aglomerația din orașe, Suru reprezintă o alegere reușită.

Te așteptăm în inima munților, indiferent de anotimp, pentru a te bucura de un sejur de neuitat. Bucură-te din plin de confortul pe care ți-l punem la dispoziție, dar și de priveliștea sălbatică, dar minunată a muntelui. Zona din Poiana Țapului, Bușteni este absolut minunată.